Lost

E acelasi drum pe care il strabat aproape in fiecare zi.
Defapt, obisnuiam sa il strabat aproape in fiecare zi...
Este ultima data cand mai merg pe acest drum nenorocit, ce mi-a fost odata drag... Totusi imi pare rau ca trebuie sa-l abandonez, desi acum este asa de pustiu...
Imi amintesc ca uneori il adoram, as fi vrut sa fie mai lung si mai intortocheat, din motive obiective. Motive atat de omenesti si naive...Motive sentimentale as putea spune... Acum imi doream din rasputeri sa se termine cat mai repede pentru ca ma chinuie. Am pur si simplu impresia ca mai am o eternitate pana sa ajung la capat. Vad vitrinele magazinelor luminate si felinarele aprinse, menite odata sa ma ghideze, ce acum parca ma gonesc cu caldura lor. Nu ma simt bine pe acest drum. Mai precis nu ma simt bine singura... Nu ma mai simt... Nu mai stiu ce sa inteleg. O furtuna de sentimente imi strabate sufletul... De la dor la ura prefacuta, ma oftica... Sunt razbunatoare pe sentimente, si nici macar nu fac asta intentionat. Ma oftica atat de tare faptul ca este departe si eu merg singura pe acest drum cretin, sinistru chiar. Ma uit in spate si caut o umbra neagra cu privirea, dar fara succes. Continui sa merg mai repede, cu inima batandu-mi intr-un ritm mai alert. Simt oftica si tradare. Ma enerveaza. De ce simt asta? Eu nu obisnuiam sa simt ceva, nu inainte de... Of... Aproape am ajuns la destinatie. Arunc o privire fugitiva catre locul care odata ma adapostea, dar continui sa merg, prefacandu-ma ca nu s-a intamplat nimic special. Locul acesta nu mai este destinatia mea... Intru intr-un magazin atat de plin de culoare...Imi amintesc ca se proprie Craciunul. Ma plimb absent printre rafturi atat de cufundata in ganduri incat nici nu mai realizez unde sunt. Mi se intampla des acest lucru, se poate spune ca m-am obisnuit deja. Ma duc la raftul cu dulciuri incercand sa-mi mentin concentrarea. Ridic prima ciocolata pe care o vad si o pun in cos. De ce am facut asta? Nici macar nu-mi place acest tip de ciocolata. O pun inapoi un pic derutata si ridic o alta ciocolata care intr-adevar imi placea. Un sentiment de instrainare ma cuprinde deodata si simt ca vreau sa parasesc locul cat mai rapid, asa ca o arunc in cos si ma indrept rapid spre casa de marcat. Platesc si ies. Simt racoarea serii de iarna, aerul intepator, si umiditatea. A inceput sa ninga cu fulgi grabiti si micuti. Ma uit in sus din instinct si simt aerul rece pe fatza. Cerul este asa de frumos... Pare un voal bleumarin spre negru ce acopera lumea intreaga. Pe cer nicio stea si cu toata acestea este atat de frumos. L-am admirat o fractiune de secunda, gest aproape indetectabil pentru oricine, dar atat de semnificativ pentru mine. Sunt singura si ma deranjeaza asta. Totusi prefer sa fiu singura, decat cu orice alta persoana inafara de el... Si defapt imi place ca sunt singura. Vreau sa uit tot, dar este ceva care se impotriveste... De ce nu iese din mintea mea?
Drumul acesta stupid si ziua obositoare si el omniprezent in mintea mea...

9 fara 10 minute

Astazi m-am trezit la 9 fara 10 minute, inainte sa imi sune alarma.
Inainte sa ma trezesc visam ceva, ceva tulburator pentru mine. Erai acolo. Si ma ignorai. Daca e ceva care urasc in viata este sa fiu ignorata... M-am simtit atat de confuza pentru o secunda... Apoi am zambit. Azi era o zi speciala, era ultima zi pe care o petreceam in locul numit de mine "acasa". Loc care deseori imi oferea singuratate. Singuratate dorita...

Altceva

Pe cat de repede vine,
Pe atat de repede trece,
Gonita de mine
sau de orice altceva,
Factorii ce o fac sa apara
si sa dispara,
E totul chimie macar deocamdata,
nu-mi pasa...
Raman vise si sperante,
ce valoreaza totul.
Conteaza visul ce m-a facut sa zambesc
Nu mai contezi nici tu, nici altii...
Am multe fete,
le schimb dupa voie
Imi controlez sentimentele
mai bine ca oricine.
Am invatat sa zambesc
de la tine.
Poate regret ce-am facut,
putea sa fie mai bine,
Dar nici asa nu ma plang,
ma am pe mine.
Asta e viata...
iubire...

X vs. Y

X vs. Y
Tendintza de îndepartare vs. Tendinta de apropiere
Melancolie accentuata vs. Fericire pura
Plictiseala vs. Rasete
Nepasare vs. Interes sincer
Stare de exasperare temporara vs. Dependenta temporara
Dor de independenta vs. Dor de...
Se aproprie timpul sa aleg. Voi alege cu inima de data aceasta...

Ceva din viata...

E doar un sentiment ascuns ce tanjeste ca sa iasa la suprafata... Un anume sentiment tinut in frau, nu o sa zic mai mult... E ciudat felul in care ma faci vesela in orice situatie, ma faci sa rad, pentru ca nu multi reusesc. Dintre toti tu stii sa si asculti, nu doar sa vorbesti. Ma faci sa ma simt atat de libera, ma provoci, imi place sa ma joc si tu esti constient de aceasta. Ma faci sa nu vreau sa plec.Dar totusi trebuie sa mai si plec... Si stii? Cateodata vreau sa uit ca mai exista si altcineva, vreau sa dispara tot inafara de noi doi... Mai exact, atunci cand sunt langa tine...Cateodata imi ajunge o singura privire in ochii tai sa stiu ce simti chiar si cand incerci te ascunzi... Se poate spune ca citesc in gandurile tale. Cateodata nici nu trebuie sa te vad ca sa stiu ce gandesti. Si totusi... totusi nu stiu tot. Ce stiu mai exact? Stiu totul si nimic. Nu gasesc certitudinea decat in privirea ta... Am incercat sa evit, sa ignor, sa caut alta cale, dar nimic nu functioneaza, e o forta mai puternica decat mine, ma face sa imi doresc sa petrec din ce in ce mai mult timp cu tine. Poate este doar ceva trecator... Dar acum ma trezesc gandindu-ma:"Ce sa fac?".O intrebare care in acest caz nu are variante de raspuns . Mintea mea este blocata. Nu pot sa gandesc rational in anumite momente. Ajung sa-mi raspund singura: "Nu stiu...". Uneori sfarsesc prin a actiona dupa instinct,lasandu-ma purtata de val, dar totusi ma mentin precauta. Prea multa precautie, ca intodeauna... Asa sunt eu! As putea pur si simplu sa ma abitionez si sa te uit, dar nu vreau... Nu pot si nu vreau. De ce sa te uit? Intr-adevar ar fi mai simplu pentru mine acum, dar am destula putere in mine sa actionez exact asa cum imi doresc, si acum nu vreau sa te uit! Si simt ca nici tu nu vrei...
Uneori oamenii iau decizii gresite, cum ti-am mai zis, nu sunt perfecta... Dar as putea spune ca sunt unica...
Totusi as putea doar sa uit si sa plec...

Nici când ai milioane de dolari nu-ţi poţi permite să fi original XD

Buna! :)

Ce să fac şi eu astăzi: deshid pagina principală de la www.yahoo.com şi dau să mă uit la news, să văd ce mai este nou prin lume. Dar iată ce observ: titlu mare <>. "Panică şi teroare", ce să mai zic... -.- Nu mai aveau aştia ce să publice probabil...Într-adevar, există anumite persoane care atunci când au văzut acest articol penibil au rămas total şocate : "OMG! ÎŢI DAI SEAMA? 2 ROCHII LA FEL?!? DACĂ MI SE ÎNTAMPLA MIE AŞA CEVA AŞ FI MURIT!!!! :-s " (da, cunosc persoane, mai bine zis fete, care dacă văd o altă fată cu un model de bluză ca al lor sunt în stare să nu mai poarte niciodata bluza aceea, chiar dacă este nou-nouţă -.- . Uneori mă întreb cum de mai respiră,că doar toţi oamenii respiră aer la fel... -.- ) Dau click pe articol şi văd că este vorba de Eva Mendes şi Thandie Newton, care purtau amândouă acelaşi model de rochie Vivienne Westwood, dar la EVENIMENTE SEPARATE, pe CONTINENTE DIFERITE, iar nici măcar DATA NU COINCIDE!!! Deci, CARE MAI ESTE DEFAPT PROBLEMA?!?
Oricum nu înteleg persoanele care vor sa fie originale cumpărând lucruri din magazinele publice, unde nu exista obiecte unice, facute special pt ele... Dar deja articolul acesta mi se pare absolut ridicol... Este logic ca atunci când îţi cumperi un obiect vestimentar dintr-un magazin să mai existe măcar înca o persoana care să aibă acelasi lucru...chiar şi atunci când este vorba de o rochie scumpă de la Vivienne Westwood, dar mai ales când este un model la care există incă 100.000 de replici... RIGHT ?
În consecinţă, nu contează dacă altcineva poarta haine ca şi tine, contează să arăţi şi să te simţi bine în ele ;) Dacă pe o persoană o deranjează faptul că altcineva are haine si obiecte identice sau asemănătoare cu ale ei, înseamnă că nu se simte bine în propria sa piele şi îi este teamă că arată mai rău decât cealaltă persoană, iar lumea va putea face diferenţa... :P
Asta-i tot ce am avut de spus deocamdată, so...

ZBYE! :D

P.S. : Aici găsiţi articolul dacă vreţi să-l citiţi http://omg.yahoo.com/blogs/a-line/fashion-faceoff-eva-mendes-vs-thandie-newton/584?nc

D-ale limbii române

Hey, again! :)

Ați observat și voi că în limba română deseori un mesaj poate fi interpretat in "paișpe mii" de moduri?

Acest lucru se întamplă cel mai des in cazul textelor literare :Citesc eu un text, înteleg ceva, citești și tu același text, întelegi altceva, citește X tot același text și, ghici ce? El întelege total altceva decat am înteles eu, sau decat ai înteles tu... => o mare abrambureala

Dar asta se întampla deseori și în vorbirea curenta : spui ceva, iar persoana din fața ta îți interpreteaza greșit mesajul, ajungând uneori chiar să se supere pe tine, absolut degeaba. De exemplu: m-am dus la mare acum câteva saptamani si m-am cazat intr-o stațiune, iar dupa vreo 2 zile am descoperit o viluța foarte dragutza, cu multe flori la care mi-aș fi dorit să mă cazez data viitoare cand urma sa merg la mare. Am cerut numărul de telefon ca să fac o rezervare, iar doamna de acolo m-a intrebat : Puteți sa NOTAȚI? Eu m-am uitat destul de ciudat la ea prima oara și m-am gandit "De ce naiba îi pasă ăsteia dacă știu eu sa ÎNOT sau nu?". Apoi, in secunda următoare un alt gand mi-a străfulgerat mintea:"wow, ce tare, inseamna că au și piscina în spate..." Asta pt că eu înțelesem "Puteți sa INOTAȚI?" =)) Acesta este unul din multele exemple... Și nu de puține ori mi s-a întamplat să spun și eu ceva, iar interlocutorii mei sa ințeleagă cu totul altceva... Un exemplu foarte drăguț este atunci cand vorbeam cu o prietenă la telefon despre Colegiul Gheorghe Lazăr, situat dupa cum știți si voi lânga parcul Cișmigiu. Ea era preocupată de admitere, oare ce liceu sa aleagă, așa că la un moment dat a spus "Lazăr e tare că are CIȘMIGIUL lângă...". Eu am continuat conversația spunând: "Da? Ciudat...Nu știam! Și liceul meu se află langă CIMITIR" După ce am vorbit incă o jumatate de ora despre cum e să ai liceul lângă un cimitir și am închis telefonul, m-am gândit la Colegiul Lazăr,lânga care nu știam niciun cimitir, dar este drăguț amplasat langă Cișmigiu... Apoi mi-am dat și eu seama că defapt prietena mea se referea la parc... :))

De multe ori când vorbesc cu cineva pe care nu-l cunosc destul de bine reuseșc să transmit mesaje interpretate greșit de către interlocutorul meu. De asemenea și mie mi se intampla sa interpretez greșit anumite mesaje din limba româna. În cazul prietenilor și familiei, acest lucru nu se întamplă foarte des, deoarece după ce ai petrecut mai mult timp cu anumite persoane începi sa ai o anumită "telepatie". Cu toate acestea, exista cazuri ca și cel de mai sus :)) Totuși nu este foarte grav... doar sunt prietenii tăi ^^.

DAR, după cum am spus, nu se întamplă mereu să vorbești cu persoane cunoscute, așa că cel mai bine este sa nu te lași ofensat ușor de spusele altora, iar atunci când nu esti sigur la ce se referă persoana cu care vorbeai, mai bine MAI ÎNTREABĂ ÎNCĂ O DATA! :) Nu de puține ori mi se întamplă să aud "AAAAA! Scuze, NU ÎNTELESESEM!" :D

Pe data viitoare, ZBYE! :)

Salutare! Prima postare

Neatza lume!
YEY!Dupa cum vedetzi aceasta este prima postare de pe noul si minunatul meu blog(inca nu este asha minunat, dar sper sa fie in curand ;) ). Vreau sa mentzionez ca acest blog este dedicat in exclusivitate TUTUROR CHESTIILOR CARE IMI ATRAG ATENTIA. => subiecate diverse, poate fara nicio legatura intre ele :D.
Acum, vreau sincer sa va multumesc daca v-ati obosit sa cititi aceasta postare, si sper ca blogul meu va fi pe placul vostru, iar daca nu, nu-mi pasa! :P
Zbye! Zbye! ;)