Etica, moralitatea si generatia '90

Etică si moralitate... Ce reprezintă aceste doua cuvinte? În ziua de azi nu mai reprezintă nimic. Absolut nimic. Generatia tanara din societatea minunată în care trăim le nu cunoaste înţelesul. Sau dacă din întamplare au mai auzit de aceste doua noţiuni, cu siguranţă nu le considera valori, asa cum în mod cert ele ar trebui considerate.
Etică...Moralitate... Cui îi pasa?
Noi suntem cool. Noi nu respectăm reguli, noi ne facem propriile reguli.
Dar oare s-a gandit cineva de ce au fost scrise acele reguli? Ce s-ar putea intampla, mai ales pe termen lung, daca le incalcam? NU. Ce riscuri ne asumam? Suntem informati, dar nu constienti. Noi stim doar sa facem ca noi, ajungand sa facem exact opusul a ce ne spun altii sa facem. Noi nici macar nu gandim pentru noi, noi doar ne ascultam instinctul grobian. Nu conteaza ce facem, conteaza sa fie contrar regulii, doar de dragul de a ne opune. Mania contradictiei. Printre urechi ne cam trage curentul, dar aia este abia partea a doua...
Ma uit in jurul meu si nu-mi vine sa cred. Nimeni nu mai are niciun Dumnezeu... Ceva asemanator cu o jungla necizelata si nimic mai mult.
Am ajuns sa depasim orice limita pentru a ne atinge scopurile. Nu mai stim ce inseamna respect, demnitate, poate mai cunoastem cate ceva din orgoliu... Defapt nici macar... Suntem in stare de orice. Instinctul grobian, el ne domina.
Ironia sortii: nu ne lasam condusi de reguli ce implica armonie, dar ne lasam dominati de instinctul de maimuta dinauntrul nostru (ca sa il numesc asa).
Moralitate: NU. Rusine: NU. Respect: NU. Civilizatie: NICI ATAT. Jungla: DA.
E o lume minunata...


TREZITI-VA OAMENI BUNI!

Lost

E acelasi drum pe care il strabat aproape in fiecare zi.
Defapt, obisnuiam sa il strabat aproape in fiecare zi...
Este ultima data cand mai merg pe acest drum nenorocit, ce mi-a fost odata drag... Totusi imi pare rau ca trebuie sa-l abandonez, desi acum este asa de pustiu...
Imi amintesc ca uneori il adoram, as fi vrut sa fie mai lung si mai intortocheat, din motive obiective. Motive atat de omenesti si naive...Motive sentimentale as putea spune... Acum imi doream din rasputeri sa se termine cat mai repede pentru ca ma chinuie. Am pur si simplu impresia ca mai am o eternitate pana sa ajung la capat. Vad vitrinele magazinelor luminate si felinarele aprinse, menite odata sa ma ghideze, ce acum parca ma gonesc cu caldura lor. Nu ma simt bine pe acest drum. Mai precis nu ma simt bine singura... Nu ma mai simt... Nu mai stiu ce sa inteleg. O furtuna de sentimente imi strabate sufletul... De la dor la ura prefacuta, ma oftica... Sunt razbunatoare pe sentimente, si nici macar nu fac asta intentionat. Ma oftica atat de tare faptul ca este departe si eu merg singura pe acest drum cretin, sinistru chiar. Ma uit in spate si caut o umbra neagra cu privirea, dar fara succes. Continui sa merg mai repede, cu inima batandu-mi intr-un ritm mai alert. Simt oftica si tradare. Ma enerveaza. De ce simt asta? Eu nu obisnuiam sa simt ceva, nu inainte de... Of... Aproape am ajuns la destinatie. Arunc o privire fugitiva catre locul care odata ma adapostea, dar continui sa merg, prefacandu-ma ca nu s-a intamplat nimic special. Locul acesta nu mai este destinatia mea... Intru intr-un magazin atat de plin de culoare...Imi amintesc ca se proprie Craciunul. Ma plimb absent printre rafturi atat de cufundata in ganduri incat nici nu mai realizez unde sunt. Mi se intampla des acest lucru, se poate spune ca m-am obisnuit deja. Ma duc la raftul cu dulciuri incercand sa-mi mentin concentrarea. Ridic prima ciocolata pe care o vad si o pun in cos. De ce am facut asta? Nici macar nu-mi place acest tip de ciocolata. O pun inapoi un pic derutata si ridic o alta ciocolata care intr-adevar imi placea. Un sentiment de instrainare ma cuprinde deodata si simt ca vreau sa parasesc locul cat mai rapid, asa ca o arunc in cos si ma indrept rapid spre casa de marcat. Platesc si ies. Simt racoarea serii de iarna, aerul intepator, si umiditatea. A inceput sa ninga cu fulgi grabiti si micuti. Ma uit in sus din instinct si simt aerul rece pe fatza. Cerul este asa de frumos... Pare un voal bleumarin spre negru ce acopera lumea intreaga. Pe cer nicio stea si cu toata acestea este atat de frumos. L-am admirat o fractiune de secunda, gest aproape indetectabil pentru oricine, dar atat de semnificativ pentru mine. Sunt singura si ma deranjeaza asta. Totusi prefer sa fiu singura, decat cu orice alta persoana inafara de el... Si defapt imi place ca sunt singura. Vreau sa uit tot, dar este ceva care se impotriveste... De ce nu iese din mintea mea?
Drumul acesta stupid si ziua obositoare si el omniprezent in mintea mea...

9 fara 10 minute

Astazi m-am trezit la 9 fara 10 minute, inainte sa imi sune alarma.
Inainte sa ma trezesc visam ceva, ceva tulburator pentru mine. Erai acolo. Si ma ignorai. Daca e ceva care urasc in viata este sa fiu ignorata... M-am simtit atat de confuza pentru o secunda... Apoi am zambit. Azi era o zi speciala, era ultima zi pe care o petreceam in locul numit de mine "acasa". Loc care deseori imi oferea singuratate. Singuratate dorita...

Altceva

Pe cat de repede vine,
Pe atat de repede trece,
Gonita de mine
sau de orice altceva,
Factorii ce o fac sa apara
si sa dispara,
E totul chimie macar deocamdata,
nu-mi pasa...
Raman vise si sperante,
ce valoreaza totul.
Conteaza visul ce m-a facut sa zambesc
Nu mai contezi nici tu, nici altii...
Am multe fete,
le schimb dupa voie
Imi controlez sentimentele
mai bine ca oricine.
Am invatat sa zambesc
de la tine.
Poate regret ce-am facut,
putea sa fie mai bine,
Dar nici asa nu ma plang,
ma am pe mine.
Asta e viata...
iubire...

X vs. Y

X vs. Y
Tendintza de îndepartare vs. Tendinta de apropiere
Melancolie accentuata vs. Fericire pura
Plictiseala vs. Rasete
Nepasare vs. Interes sincer
Stare de exasperare temporara vs. Dependenta temporara
Dor de independenta vs. Dor de...
Se aproprie timpul sa aleg. Voi alege cu inima de data aceasta...

Ceva din viata...

E doar un sentiment ascuns ce tanjeste ca sa iasa la suprafata... Un anume sentiment tinut in frau, nu o sa zic mai mult... E ciudat felul in care ma faci vesela in orice situatie, ma faci sa rad, pentru ca nu multi reusesc. Dintre toti tu stii sa si asculti, nu doar sa vorbesti. Ma faci sa ma simt atat de libera, ma provoci, imi place sa ma joc si tu esti constient de aceasta. Ma faci sa nu vreau sa plec.Dar totusi trebuie sa mai si plec... Si stii? Cateodata vreau sa uit ca mai exista si altcineva, vreau sa dispara tot inafara de noi doi... Mai exact, atunci cand sunt langa tine...Cateodata imi ajunge o singura privire in ochii tai sa stiu ce simti chiar si cand incerci te ascunzi... Se poate spune ca citesc in gandurile tale. Cateodata nici nu trebuie sa te vad ca sa stiu ce gandesti. Si totusi... totusi nu stiu tot. Ce stiu mai exact? Stiu totul si nimic. Nu gasesc certitudinea decat in privirea ta... Am incercat sa evit, sa ignor, sa caut alta cale, dar nimic nu functioneaza, e o forta mai puternica decat mine, ma face sa imi doresc sa petrec din ce in ce mai mult timp cu tine. Poate este doar ceva trecator... Dar acum ma trezesc gandindu-ma:"Ce sa fac?".O intrebare care in acest caz nu are variante de raspuns . Mintea mea este blocata. Nu pot sa gandesc rational in anumite momente. Ajung sa-mi raspund singura: "Nu stiu...". Uneori sfarsesc prin a actiona dupa instinct,lasandu-ma purtata de val, dar totusi ma mentin precauta. Prea multa precautie, ca intodeauna... Asa sunt eu! As putea pur si simplu sa ma abitionez si sa te uit, dar nu vreau... Nu pot si nu vreau. De ce sa te uit? Intr-adevar ar fi mai simplu pentru mine acum, dar am destula putere in mine sa actionez exact asa cum imi doresc, si acum nu vreau sa te uit! Si simt ca nici tu nu vrei...
Uneori oamenii iau decizii gresite, cum ti-am mai zis, nu sunt perfecta... Dar as putea spune ca sunt unica...
Totusi as putea doar sa uit si sa plec...

Nici când ai milioane de dolari nu-ţi poţi permite să fi original XD

Buna! :)

Ce să fac şi eu astăzi: deshid pagina principală de la www.yahoo.com şi dau să mă uit la news, să văd ce mai este nou prin lume. Dar iată ce observ: titlu mare <>. "Panică şi teroare", ce să mai zic... -.- Nu mai aveau aştia ce să publice probabil...Într-adevar, există anumite persoane care atunci când au văzut acest articol penibil au rămas total şocate : "OMG! ÎŢI DAI SEAMA? 2 ROCHII LA FEL?!? DACĂ MI SE ÎNTAMPLA MIE AŞA CEVA AŞ FI MURIT!!!! :-s " (da, cunosc persoane, mai bine zis fete, care dacă văd o altă fată cu un model de bluză ca al lor sunt în stare să nu mai poarte niciodata bluza aceea, chiar dacă este nou-nouţă -.- . Uneori mă întreb cum de mai respiră,că doar toţi oamenii respiră aer la fel... -.- ) Dau click pe articol şi văd că este vorba de Eva Mendes şi Thandie Newton, care purtau amândouă acelaşi model de rochie Vivienne Westwood, dar la EVENIMENTE SEPARATE, pe CONTINENTE DIFERITE, iar nici măcar DATA NU COINCIDE!!! Deci, CARE MAI ESTE DEFAPT PROBLEMA?!?
Oricum nu înteleg persoanele care vor sa fie originale cumpărând lucruri din magazinele publice, unde nu exista obiecte unice, facute special pt ele... Dar deja articolul acesta mi se pare absolut ridicol... Este logic ca atunci când îţi cumperi un obiect vestimentar dintr-un magazin să mai existe măcar înca o persoana care să aibă acelasi lucru...chiar şi atunci când este vorba de o rochie scumpă de la Vivienne Westwood, dar mai ales când este un model la care există incă 100.000 de replici... RIGHT ?
În consecinţă, nu contează dacă altcineva poarta haine ca şi tine, contează să arăţi şi să te simţi bine în ele ;) Dacă pe o persoană o deranjează faptul că altcineva are haine si obiecte identice sau asemănătoare cu ale ei, înseamnă că nu se simte bine în propria sa piele şi îi este teamă că arată mai rău decât cealaltă persoană, iar lumea va putea face diferenţa... :P
Asta-i tot ce am avut de spus deocamdată, so...

ZBYE! :D

P.S. : Aici găsiţi articolul dacă vreţi să-l citiţi http://omg.yahoo.com/blogs/a-line/fashion-faceoff-eva-mendes-vs-thandie-newton/584?nc